Pe fondul crizei energetice globale cauzată de diminuarea rezervelor de combustibili fosili tradiţionali, precum şi a dezvoltării tehnologice a sistemelor de producere a energiei, cu precădere electrice, devin tot mai fezabile conceptele de casă ecologică.
Conceptul de casă ecologică are la bază un mod de abordare a construcţiilor cu destinaţie de locuinţă, mai apropiat de modul de construcţie premergător perioadei moderne a betonului şi a sticlei, peste care se suprapune ansamblul tehnologiilor de ultimă generaţie de producere a energiei din surse regenerabile.
Conceptul de casă inteligentă modernă presupune, din punct de vedere arhitectural, realizarea construcţiei propriu-zise, din materiale ecologice, cu un grad de industrializare cât mai mic, şi cu tratamente chimice rezumate la strictul necesar, precum şi din punct de vedere energetic, echiparea construcţiei cu instalaţii de producere şi de consum a energiei (energie termică, energie electrică), optimizate pentru acest tip de construcţie şi cu energia primară, de intrare din surse regenerabile, cu influenţe asupra mediului cât mai mici.
Din punct de vedere energetic, tradiţional, în România, o casă consumă energie electrică din Sistemul Energetic Naţional (SEN), iar energie termică, fie prin arderea locală individuală a unor compuşi fosili: lemn, cărbune sau gaze naturale, fie dintr-o reţea de încălzire comună orășenească.
În ambele situaţii, se consumă resurse primare, cele mai multe, epuizabile sau pe cale de epuizare (în cazul petrolului, cărbunelui şi al gazelor naturale) sau exploatate în mod nejudicios (în cazul masei lemnoase arse).
Din dorinţa de a înlătura aceste efecte dezastruoase pentru mediu, precum şi din nevoia de a reduce cheltuielile cu utilizarea energiei în gospodărie, pe fondul dezvoltării tehnologice a sistemelor de producere a energiei electrice şi termice din surse regenerabile, a apărut oportunitatea producerii energiei utile dintr-o gospodărie, local, strict pentru necesităţile acesteia.
Asigurarea energiei electrice pentru o gospodărie se poate face din energie solară fotovoltaică sau din energie eoliană.
Asigurarea necesarului de energie termică se poate face fie direct din energie solară prin intermediul captatorilor solari termici, fie indirect, din energie electrică, produsă prin metoda prezentată anterior. O altă metodă de producere a energiei termice este obţinerea acesteia prin intermediul pompelor de căldură, prin preluarea căldurii solului, sau a apelor freatice.
Din punct de vedere economic, cea mai la îndemână sursă de energie este soarele.
Pentru producerea energiei electrice din sursă solară şi/sau eoliană se folosesc instalaţii care au la bază panouri fotovoltaice cu celule, asamblate în baterii de panouri, precum şi, după caz, generatoare eoliene, dimensionate pentru tensiuni de lucru şi capacităţi de producţie adaptate pentru nevoile fiecărui tip de consumator în parte prin intermediul invertoarelor care asigură tensiunea de lucru necesară acestora.
Cel mai eficient mod de consumare a energiei electrice este consumarea în momentul producerii acesteia, înlăturând diversele forme de stocare. Aceasta presupune două aspecte:
- Consumarea energiei electrice în momentul producerii, controlată de un sistem de automatizare care să acorde diverse niveluri de priorităţi receptorilor electrici din gospodărie;
- Consumarea energiei electrice produse într-un sistem numit on-grid, ceea ce presupune injectarea în SEN a energiei electrice produse şi neconsumate.
Energia electrică produsă şi neconsumată, injectată în SEN, generează facturi de energie electrică mai mici pentru consum, în perioadele de vară, chiar cu valori negative de preţ, cu posibilitatea consumării energiei electrice astfel preplătite în perioadele de iarnă.
Pentru instalarea şi exploatarea unei instalaţii de producere a energiei electrice din sursă solară, sursă eoliană, sau combinat din ambele surse, cu injectarea în SEN, este necesară parcurgerea unei proceduri legale de autorizare.
Instalaţia de producere a energiei electrice din sursă solară, sursă eoliană, sau combinat din ambele surse, poartă denumirea de capacitate de producere a energiei electrice. Înfiinţarea şi exploatarea unei capacităţi de producere a energiei electrice in regim casnic, cu racordare la reţeaua publică si injectarea energiei electrice în reţea este reglementată prin următoarele acte normative eliberate de Administraţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei – ANRE:
- Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123 din 2012;
- Regulamentul pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, nr. 12 din 2015 ;
- Condiţiile generale asociate autorizaţiei de înfiinţare şi Condiţiile generale asociate licenţei pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice şi, după caz, a energiei termice produse în cogenerare, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, nr. 80 din 2013.
În regim casnic, o capacitate de producere a energiei electrice se poate instala şi exploata până la puterea maximă instalată de 100 kW.
În concluzie, echiparea construcţiilor cu caracter de locuinţe, cu instalaţii de producere a energiei electrice, proprii, în regim on-grid, corect dimensionate din punct de vedere energetic precum şi optimizate din punct de vedere al investiţiei, este oportună.
Autor: Ştefăniţă Dobre